Achiziţii heirupiste de peste 600.000 euro ale unui muzeu fără strategie

La nici două săptămâni după ce s-au cheltuit 500.000 de euro pentru controversata achiziţie de lucrări de artă pentru Muzeul Naţional de Artă comtemporană, colecţia muzeului a primit în mod discret o completare.

În valoare de circa 100.000 - 200.000 euro, nici secretarul general al ministerului, Virgil Niţulescu, nici directorul muzeului, Mihai Oroveanu, nefiind în stare sau nedorind să spună cifra cu exactitate. “Circa 200.000 de euro”, a scris NewsIn pe 6 decembrie.

După ce ministerul a alocat 460.000 euro pentru achiziţii muzeale timp de şase ani, Muzeul Naţional de Artă Contemporană, incapabil financiar până acum de a face achiziţii, s-a ales cu lucrări în valoare de circa 700.000 mii euro în mai puţin de o lună de zile?

Circa 200.000 euro pentru “reparaţii”

Explicaţii oficiale: Banii sunt din bugetul alocat iniţial de către minister muzeului, cu destinaţia “cheltuieli de capital” (adică investiţii în dotări cu specific muzeal), necheltuiţi timp de un an de zile (?!) şi “reconvertiţi” imediat după prima achiziţie, cu aprobarea ministrului Culturii şi la cererea muzeului, pentru a continua achiziţiile de artă.

Şi asta pentru că muzeul tocmai a câştigat un grant de la guvernul Japoniei de 243.000 euro de folosit exact pentru dotarea cu echipament pentru cercetare. Dar şi pentru că “fără prima achiziţie, fără reacţia artiştilor şi a colecţionarilor excluşi de la ea de către minister, n-ar fi existat această continuare, realizată direct de muzeu”, cum declară Mihai Oroveanu, directorul MNAC.

De fapt, se poate spune că ce s-a petrecut în circa 10 zile după prima achiziţie a fost mai puţin o primă sesiune de achiziţii normală şi autonomă, cât o tentativă de a repara atât conţinutul colecţiei obţinute iniţial (acum domnul Oroveanu se laudă cu lucrări foarte importante pentru muzeu – Neagu, Bernea, Anghel, Gorzo, Benera, Bejenariu, Nancă - pe care nu le va înstrăina către ministere etc.), cât şi relaţia cu artiştii sau colecţionarii care au protestat faţă de condiţiile aberante în care s-a desfăşurat prima achiziţie.

Unii dintre galerişti refuză acest al doilea val de achiziţii

Dan Popescu, curatorul galeriei H’Art şi-a motivat refuzul de a participa la al doilea „val” de achiziţii prin faptul că “această achiziţie pare a fi ceea ce trebuie, dar de fapt nu e”, fără alte explicaţii. Mihai Pop, invitat de Mihai Oroveanu să participe în dublă calitate, de curator al Galeriei Plan B din Cluj, dar şi ca artist, parte din “Duo van der Mixt”, a avut amabilitatea să detalieze: “Dacă un muzeu îmi spune «fă-mi o listă cu ce ai, propune-mi ceva», pentru mine înseamnă că ei nu ştiu exact ce vor, dacă mi-ar spune «vrem piesa asta de artistul ăsta şi ştim că o ai», putem începe negocierile. Cred că e normal ca Muzeul Naţional de Artă Contemporană să ştie ce vrea în colecţie, iar asta se face doar pe baza unei munci de cercetare din interior. Iar transparenţa poate exista în toate fazele procesului de achiziţii, muzeul poate face publică, la cerere, inclusiv lista artiştilor şi a lucrărilor vizate, asta împreună cu politica culturală în virtutea căreia face acele achiziţii şi nu altele”, a încheiat Mihai Pop.

Cât despre cine a ales lucrările din al doilea „val” de achiziţii, Mihai Oroveanu spune că s-a făcut apel şi la autoritatea controversatei comisii stabilite de minister pentru cea dintâi sesiune.

De completarea achiziţiilor s-au ocupat specialiştii muzeului, dar ofertele au fost “confruntate şi cu membrii comisiei, cei care mai erau în Bucureşti”(?!), a declarat Mihai Oroveanu pentru Gândul.