Banca Mondială ne critică pentru că umflăm costurile autostrăzilor

enegocierea contractelor de infrastructură plătite din bani publici către companii private, practică ce conduce la majorarea costurilor finale de două-trei ori faţă de valoarea iniţială, ajungându-se la “unele dintre cele mai ridicate costuri
din Europa”, este una din principalele cauze pentru care sistemul românesc de transport este mult rămas în urmă, din punct de vedere calitativ şi al eficienţei. Aceasta este una dintre concluziile unui raport al Băncii Mondiale, la care făcea referire săptămâna trecută preşedintele Senatului, Mircea Geoană, şi care a fost obţinut de ziarul Gândul.

Un exemplu în acest sens, nenominalizat însă de experţii BM, este contractul pentru Autostrada Transilvania, Braşov – Borş. Semnat cu compania
americană Bechtel în perioada guvernării Năstase, documentul prevedea un “preţ ţintă” de 2,2 miliarde de euro
pentru construcţia întregii autostrăzi, de 415 km.

Recent, ministrul Radu Berceanu a anunţat că, după estimările sale, doar pentru mai puţin de jumătate din tronson, de la Câmpia Turzii la Borş (189 km), statul român va plăti 2,5 miliarde de euro.

În ultimii cinci ani, statul a plătit către Bechtel o sumă totală de 2,7 miliarde de lei, viramente efectuate aproape în totalitate de la buget, lucrările de execuţie fiind începute la două din opt tronsoane şi finalizate în proporţie de 35% şi 18%.

Valoarea plăţilor către constructorul american, efectuate de Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale (CNADNR), a crescut gradual în intervalul 2004-2008, de la 298,2 milioane lei, în primul
an contractual, la 706,5 milioane lei, în 2007, şi la 1,1 miliarde lei, în 2008.

Mai recent, cu numai o lună înainte de predare ştafetei politice de la finele anului trecut, oficialii Ministerului Transporturilor au majorat cu 57 milioane de euro, prin acte adiţionale, costurile lărgirii la patru benzi a centurii Capitalei şi cel al construcţiei tronsonului de autostradă Bucureşti – Moara Vlăsiei.

Legislaţia exproprierilor, deficitară

Oficialii ministerului recunosc “sportul naţional” al actelor adiţionale, practicat în ultima perioadă, prin favorizarea unui ofertant ce oferă un cost foarte mic, nesustenabil economic, dar susţin că preţurile finale sunt de fapt cele reale.

O altă piedică majoră în calea dezvoltării infrastructurii în România este identificată de specialiştii BM în legislaţia pentru exproprierea terenurilor pentru proiecte de utilitate publică.

“Având în vedere poziţia financiară nesatisfăcătoare şi slabul sistem de management financiar al CNADNR, auditorii au refuzat să exprime o opinie asupra situaţiei financiare a acestei companii începând cu anul 2003”, se arată în raport.

Oficialii ministerului speră ca modificările aduse recent legislaţiei privitoare la exproprieri să fie suficiente pentru rezolvarea problemei. Documentul mai notează şi lipsa de stabilitate a managementului şi “puternica interferenţă politică în numirea şi destituirea directorilor”. BM remarcă şi lipsa transparenţei tranzacţiilor şi utilizarea excesivă a deciziilor discreţionare practicate în domeniu. Pe termen scurt, raportul recomandă, printre altele, “reanalizarea şi revizuirea contractelor de infrastructură supracotate”.

Pe termen lung, experţii instituţiei financiare internaţionale sunt de părere că se impune “îmbunătăţirea managementului şi a proceselor şi sistemelor de pregătire a proiectelor” şi “dezvoltarea unui program competitiv privind proiectele în parteneriat public-privat”.